La scurt timp după constatarea decesului de către medic se recomandă ca trupul neînsuflețit să fie supus procesului de îmbălsămare pentru a încetini procesul natural de descompunere, astfel încât să se mențină într-o stare cât mai bună până în ziua înmormântării. Venim în ajutorul dumnevoastră cu servicii profesionale de îmbălsămare care respectă condițiile și prevederile legale în așa fel încât să vă luăm de pe umeri puțin din greutatea momentului.
Tanatopraxia este procedura de păstrare a trupului persoanei decedate și constă în patru etape principale care asigură încetinirea procesului natural de dezintegrare. Pentru început, trupul neînsuflețit este igienizat cu ajutorul unor soluții speciale, urmând ca mai apoi sângele să poată fi extras pentru a fi înlocuit cu soluția de îmbălsămare. Aceasta din urmă reprezintă o formulă compusă din formaldehidă, metanol, etanol, fenol, coloranți și alte substanțe care să ajute la obținerea unui aspect cât mai natural.
Îmbălsămarea este un procedeu care trebuie efectuat în termen de câteva ore de la constatarea decesului. Principalul scop este de a întârzia cât mai mult descompunerea trupului și a-i menține imaginea neschimbată în pofida proceselor naturale prin care trece, pentru ca cei apropiați să poată păstra veșnic această amintire. Totodată, previne instalarea mirosurilor neplăcute și ajută la stabilizarea structurii țesuturilor pentru ca trupul să nu se degradeze până în ziua înmormântării.
Atât din punct de vedere legal, cât și medical, îmbălsămarea nu este o procedură obligatorie, ci mai mult o chestiune de preferință, ceea ce înseamnă că oricare ar fi decizia familiei, aceasta trebuie respectată. În schimb, se recomandă parcurgerea acestui pas în cazul în care se optează pentru o înmormântare tradițională care presupune păstrarea corpului neînsuflețit la domiciliu trei zile pentru efectuarea tuturor rugăciunilor și pentru a oferi tuturor celor apropiați suficient timp să își ia rămas bun așa cum se cuvine.
Îmbălsămarea este reglementată prin Legea 102 din iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare din România. Aceasta spune că procedura trebuie efectuată în vederea transportului trupului neînsuflețit în condiții optime și trebuie efectuată într-un sicriu închis etanș, doar de către personal calificat, respectând normele de sănătate publică și recomandările legale aferente, pentru a preveni orice pericol sau risc asociat.
Certificatul de îmbălsămare face parte din documentația care trebuie obținută imediat după deces și se eliberează de către medicul sau tanatopractorul care a efectuat procedura. Acesta se obține după finalizarea tuturor etapelor de îmbălsămare și atestă faptul că trupul neînsuflețit poate fi transportat sau depus la capelă în condiții optime. Face parte din responsabilitățile personalului care se ocupă de proces, ceea ce înseamnă că se înmânează automat în momentul în care ridicați decedatul din locul unde a fost efectuat.
Chiar dacă îmbălsămarea nu este obligatorie, este o procedură recomandată pentru ca toate etapele care preced înmormântarea, cât și ceremonia religioasă, să poată fi efectuate în condiții optime.
Această procedură se realizează doar de către personal medical calificat, în condiții bine reglementate prin lege. Asta înseamnă că are loc în spații special amenajate la morga spitalelor, ori în incinta caselor de pompe funebre.
Durata efectelor îmbălsămării poate varia în funcție de modul în care a fost realizată și de substanțele folosite, însă, în medie, termenul pornește de la câteva săptămâni și se poate menține pentru câteva luni, diminuându-se treptat.
Certificatul de îmbălsămare se eliberează de către medic sau tanatopractorul după ce procedura a fost finalizată.
Pentru ca îmbălsămarea să poată avea loc veți avea nevoie de o cerere tipizată prin care solicitați acest serviciu și o declarație din partea aparținătorului care atestă că decedatul nu a fost diagnosticat în prealabil cu boli transmisibile.
